Majoritatea oamenilor cred că designul interior începe cu alegerea unor culori, a unui tip de mobilier sau a unor imagini salvate de pe Pinterest.

În realitate, un proiect bun începe mult mai devreme: cu înțelegerea oamenilor care vor locui în acel spațiu.

Din 2008, de când lucrez în design interior, am fost implicat în peste 60 de proiecte rezidențiale și peste 20 de proiecte comerciale, în orașe precum Baia Mare, Cluj-Napoca, Oradea sau Târgoviște, dar și în proiecte din Cardiff, Londra, Bristol, Nisa, Milano sau Pavia.

În timp am observat că succesul unui proiect nu depinde doar de design, ci de relația dintre designer și client.

De aceea, procesul începe întotdeauna cu o etapă simplă: să vedem dacă suntem pe aceeași lungime de undă.

Primul contact: un call de 15 minute

Majoritatea proiectelor mele vin din recomandări personale, lucru pentru care sunt foarte recunoscător.

Primul pas este aproape întotdeauna un call online de 10–15 minute. Este gratuit și are un scop foarte clar: să vedem dacă merită să mergem mai departe.

Nu există o întrebare standard care decide acest lucru. De cele mai multe ori este mai degrabă o chestiune de feeling și compatibilitate.

În același timp, există câteva semnale care îmi arată rapid dacă proiectul va funcționa sau nu.

Unul dintre ele este atitudinea de tipul:

„Eu aș ști să fac tot ce faceți voi designerii și arhitecții, doar că nu știu programele astea.”

Un proiect de design interior funcționează doar atunci când există respect pentru expertiza profesională. În lipsa acestui lucru, procesul devine frustrant pentru ambele părți.

Ce trebuie să aibă pregătit un client

Pentru ca discuția inițială să fie eficientă, nu este nevoie de foarte multe lucruri.

De obicei sunt suficiente:

• planurile locuinței, dacă există
• câteva fotografii sau un video al spațiului
• persoana care ia deciziile să fie prezentă

Ultimul punct este foarte important.

Nu lucrez cu aprobarea unui „comitet” sau cu validarea soacrei. Este esențial ca factorul real de decizie să fie implicat în proces.

Proiectele pe care aleg să le refuz

Un designer interior nu trebuie să accepte orice proiect.

Există două situații în care prefer să refuz.

Prima este lipsa compatibilității despre care vorbeam mai devreme.

A doua ține de dimensiunea proiectului. Proiectele foarte mici pot deveni uneori mai complicate decât cele mari, pentru că necesită același nivel de atenție și responsabilitate, dar cu un buget mult mai restrâns.

În astfel de situații prefer să spun direct că proiectul nu este potrivit pentru mine, decât să creez așteptări nerealiste.

Prima vizită în spațiu

Dacă prima discuție arată că proiectul are sens, urmează vizita pe șantier.

Aceasta este o întâlnire contra cost, deoarece implică o analiză reală a spațiului.

De multe ori vin pregătit să fac și un releveu, dacă nu există planuri precise.

În această etapă analizez lucruri precum:

• traseele instalațiilor de gaz și apă
• pereții care pot sau nu pot fi modificați
• poziția ghenei tehnice
• limitările structurale ale clădirii

În paralel, caut și oportunități ascunse.

Uneori acestea sunt detalii care scapă complet proprietarilor.

Am avut, de exemplu, un proiect în care am descoperit o șapă foarte groasă, cu umplutură, care a permis ridicarea nivelului cu aproximativ 15 cm. Această descoperire a schimbat complet modul în care putea fi organizat spațiul.

Ce își dorește cu adevărat clientul

Una dintre cele mai interesante etape ale proiectului este descoperirea a ceea ce își dorește cu adevărat clientul.

Mulți oameni cred că știu exact ce vor.

Dar de cele mai multe ori ceea ce caută nu este un stil anume, ci un spațiu care spune ceva despre ei.

Minimalismul este un exemplu foarte bun.

Mulți oameni îl aleg pentru că îl asociază cu ideea de succes sau rafinament. Dar nu toată lumea se simte bine într-un interior minimal.

O locuință funcționează cu adevărat atunci când designul răspunde:

• personalității locatarilor
• ritmului lor de viață
• nevoilor reale ale familiei

Abia după aceea vine dorința de a impresiona vizitatorii.

Funcționalitatea este baza oricărui design bun

În etapa de analiză pun foarte multe întrebări despre viața de zi cu zi.

De exemplu:

• există copii și câți ani au?
• se gătește în casă și ce fel de mâncare?
• cafeaua se bea rapid sau este un ritual?
• este nevoie de cadă sau doar de duș?

Uneori apar situații interesante.

Dacă un copil este deja în liceu, până când renovarea este finalizată el poate fi deja plecat la facultate. În acel caz, o cameră dedicată permanent poate deveni inutilă.

În designul interior există o regulă simplă:

dacă funcționalitatea este zero, estetica nu are valoare.

Dacă funcționalitatea este bună, atunci estetica poate amplifica experiența spațiului.

Când visele de pe Pinterest nu se potrivesc cu realitatea

O altă provocare frecventă este diferența dintre imaginație și realitate.

De exemplu, dacă cineva visează la senzația unui penthouse cu supantă și vedere panoramică spre munți, este dificil să recreezi exact aceeași experiență într-un apartament situat la etajul 2 dintr-un bloc construit în anii ’70, cu orientare nordică și vedere către blocul vecin.

Designul interior nu poate schimba complet contextul arhitectural.

Dar poate face ceva mult mai important:
poate transforma acel apartament într-un spațiu coerent, plăcut și funcțional, care să ofere energia necesară pentru viața de zi cu zi.

Ce înseamnă un proiect de design interior făcut corect

Un proiect reușit nu este doar unul care arată bine în fotografii.

Este un spațiu care răspunde nevoilor reale ale celor care locuiesc acolo — atât nevoilor practice, cât și celor psihologice.

Atunci când designul interior reușește să facă asta, casa devine mai mult decât un loc în care stai.

Devine un spațiu care te susține în viața ta de zi cu zi.